Accesorii

Accesoriile pentru țevile și tobele de eșapament asigură îmbinări etanșe la gaze, o susținere controlată și suficientă libertate de mișcare la dilatarea termică. Colierele de eșapament, manșoanele de îmbinare, inelele de etanșare, benzile de fixare a tobelor, consolele de fixare și elementele cauciuc-metal contribuie la durata de viață a întregului traseu de evacuare. Un colier ales greșit sau un punct de suspendare uzat poate provoca scăpări repetate de gaze, chiar dacă țeava sau toba de eșapament a fost înlocuită recent.

Scuturile termice limitează radiația termică transmisă de componentele fierbinți ale evacuării către componentele din jur. Acestea protejează, printre altele, cablajele, conductele de combustibil și de frână, piesele din plastic și podeaua cabinei sau a vehiculului împotriva supraîncălzirii și a deteriorării cauzate de căldură. În funcție de versiune, se montează în zona galeriei de evacuare și a racordului la turbocompresor, de-a lungul țevilor de eșapament și în jurul tobelor sau al componentelor de post-tratare a gazelor de evacuare, precum catalizatoarele și filtrele de particule. Fixarea se realizează în punctele prevăzute pe componenta de evacuare, motor, șasiu sau caroserie, astfel încât scutul să se afle între sursa de căldură și componentele care trebuie protejate. Păstrați spațiul de aer și spațiul liber pentru dilatarea termică prevăzute de producător; poziția și fixarea corecte sunt specifice fiecărei versiuni.

Identificați întotdeauna piesele pe baza numărului de șasiu al vehiculului. Comparația vizuală sau selecția exclusiv după denumirea modelului nu sunt niciodată suficiente. La MAN TGL și TGM cu motoare D08, racordurile și punctele de suspendare diferă de cele ale versiunilor cu motoare D26. Și la Mercedes Atego cu OM 936 și Actros cu OM 471, versiunea de emisii, configurația evacuării și data fabricației sunt decisive. Autobuzele precum Lion’s City și Citaro, precum și autoutilitarele precum TGE și Sprinter, au, de asemenea, elemente de fixare specifice fiecărei versiuni.

Faceți distincția între colierele cu bridă în U pentru îmbinările prin culisare compatibile, colierele cu bandă pentru îmbinările de țevi proiectate în acest scop și colierele cu bandă în V pentru flanșele profilate. Aceste construcții nu sunt interschimbabile. Verificați diametrul exterior al țevii, grosimea peretelui, lungimea de suprapunere, profilul flanșei, lățimea colierului și filetul. Măsurați ajustajele cu alunecare conform toleranțelor din fabrică: un joc prea mare provoacă scăpări de gaze, iar un ajustaj prea strâns împiedică montajul și dilatarea.

Alegerea materialului depinde de temperatură, de expunerea la condens și de mediul coroziv. Oțelul aluminizat și oțelul inoxidabil au proprietăți diferite; inelele de etanșare trebuie să fie adecvate construcției specifice a flanșei și zonei de temperatură. Pentru elementele de suspendare din cauciuc contează calitatea elastomerului, duritatea și capacitatea portantă. Pentru presiunea gazelor, rezistența la temperatură și cuplul de strângere, respectați specificațiile vehiculului, nu o singură valoare universală.

Urmele negre de funingine din jurul îmbinărilor indică scăpări de gaze. Zgomotele de zăngănit la ralanti pot indica benzi de fixare a tobelor slăbite, elemente de suspendare din cauciuc rupte sau contact cu șasiul. Rupturile repetate lângă un colier indică adesea tensiuni de montaj, susținere insuficientă sau mișcări excesive ale motorului. Coroziunea de sub benzile de fixare poate rămâne ascunsă până când peretele tobei cedează local.

1. Lăsați sistemul de evacuare să se răcească, asigurați vehiculul și susțineți tobele grele înainte de a slăbi elementele de fixare. Inspectați colierele, prezoanele, suprafețele de etanșare și punctele de suspendare pentru a depista fisuri, rugină și urme de deplasare.
2. Măsurați diametrele țevilor cu un șubler în mai multe direcții pentru a identifica ovalizarea. Verificați suprafețele plane accesibile ale flanșelor cu o riglă de control și un calibru de grosime cu lame; comparați abaterile cu limitele producătorului.
3. Verificați dacă sistemul de suspendare prezintă jocuri sau elemente cauciuc-metal tasate. Evaluați și suporturile motorului și racordurile flexibile de eșapament: un element de fixare nou nu elimină mișcările excesive ale grupului motopropulsor.
4. Dacă suspectați scăpări de gaze, efectuați un test cu fum pe sistemul răcit, la o presiune de testare redusă și reglată, conform procedurii de atelier. În cazul pierderii de putere, măsurați contrapresiunea gazelor de evacuare în punctul de măsurare prescris și în condițiile de funcționare specificate; scăpările de gaze și obturarea necesită măsuri de remediere diferite.

Curățați suprafețele de etanșare fără a deteriora profilul flanșei. Înlocuiți colierele deformate, îmbinările filetate deteriorate și inelele de etanșare prevăzute pentru o singură utilizare. Nu încercați să etanșați o țeavă ovalizată prin aplicarea unui cuplu de strângere mai mare: reparați sau înlocuiți porțiunea deteriorată a țevii. Folosiți pastă de montaj pentru eșapament numai dacă producătorul permite utilizarea acesteia pentru îmbinarea respectivă.

Montați mai întâi îmbinările fără a le strânge, aliniați toba și țevile și verificați distanța liberă față de șasiu, conducte și scuturile termice. Susțineți greutatea prin punctele de suspendare prevăzute, nu prin racordul la turbocompresor. Strângeți elementele de fixare cu o cheie dinamometrică, în ordinea prescrisă. Apoi, folosind un sistem adecvat de extracție a gazelor de eșapament, verificați dacă apar scăpări de gaze și vibrații în timpul încălzirii. Verificați din nou după răcire; restrângerea se efectuează numai dacă instrucțiunile de montaj o cer.