Senzor Lambda

Sondele lambda măsoară conținutul de oxigen din gazele de evacuare. ECU (unitatea electronică de control) utilizează acest semnal, în funcție de versiunea motorului, pentru reglarea amestecului, monitorizarea alimentării cu aer și controlul EGR (recircularea gazelor de evacuare). La motoarele diesel, măsurarea oxigenului contribuie și la monitorizarea condițiilor de ardere și a posttratării gazelor de evacuare. Un semnal anormal poate provoca defecțiuni ale sistemului de control al emisiilor, creșterea consumului de combustibil sau perturbarea condițiilor necesare regenerării. O sondă lambda nu este însă un senzor de oxizi de azot: cele două componente au funcții de măsurare diferite și nu sunt interschimbabile.

Identificați întotdeauna sondele lambda pe baza numărului de șasiu al vehiculului. Comparația vizuală sau alegerea doar după denumirea modelului nu sunt niciodată suficiente. Verificați și codul piesei originale, norma de emisii, varianta de motor și poziția de montaj. La MAN TGS și TGX cu motoare D26 sau Mercedes Actros cu OM 471, trebuie stabilit mai întâi ce tehnologie de senzor utilizează efectiv versiunea respectivă. Și la autobuze și autoutilitare, precum Mercedes Citaro și Sprinter sau MAN TGE, aplicația diferă în funcție de grupul motopropulsor și de anul de fabricație.

Această verificare este valabilă și pentru modele de camioane precum MAN TGL și TGM și Mercedes Atego, Arocs și Econic. În cazul autobuzelor și autocarelor, sunt vizate, printre altele, MAN Lion's City, Lion's Intercity și Lion's Coach, Mercedes Tourismo și Intouro și Neoplan Tourliner, Cityliner și Skyliner. Pentru autoutilitare, Mercedes Vito și Citan sunt alte exemple de modele. Și pentru aceste tipuri de vehicule trebuie verificat, pe baza numărului de șasiu, dacă există o sondă lambda și ce versiune este potrivită.

Sondele lambda cu bandă îngustă, încălzite, cu dioxid de zirconiu, disting în principal între amestecul bogat și cel sărac în jurul valorii lambda 1. Sondele lambda cu bandă largă utilizează o celulă de măsurare și o celulă de pompare a oxigenului pentru a acoperi un domeniu de măsurare mai larg; acest lucru este relevant pentru motoarele diesel care funcționează cu exces de aer. Elementul ceramic de măsurare, încălzitorul integrat și învelișul metalic de protecție rezistent la temperaturi ridicate formează împreună un sistem de măsurare calibrat.

Comparați dimensiunea și pasul filetului, scaunul de etanșare, adâncimea de inserție, lungimea cablului și codarea conectorului. M18 × 1,5 este o dimensiune frecventă, dar nu este universală. Puterea încălzitorului, caracteristica de reglare, temperatura admisă a gazelor de evacuare și dependența de presiune trebuie, de asemenea, să corespundă aplicației. Tensiunea rețelei de bord a vehiculului nu determină singură compatibilitatea electrică a unui senzor.

Îmbătrânirea termică încetinește răspunsul. Consumul de ulei de motor sau de lichid de răcire și produsele care conțin silicon pot contamina elementul ceramic. Alte probleme sunt întreruperile circuitelor de încălzire, conectorii corodați și deteriorarea cablurilor în apropierea componentelor fierbinți ale evacuării. Neetanșeitățile din sistemul de evacuare înaintea punctului de măsurare pot permite aspirarea aerului din exterior și pot duce la indicarea eronată a unui conținut ridicat de oxigen.

1. Citiți codurile de eroare și condițiile de funcționare memorate. Verificați dacă defecțiunea privește semnalul de măsurare, încălzirea sau plauzibilitatea; un cod de eroare nu dovedește că sonda este defectă.
2. Inspectați traseul cablurilor, pinii conectorilor și îmbinările sistemului de evacuare. Căutați neetanșeități printr-un test cu fum, la presiunea de testare permisă de producător, cu sistemul răcit.
3. Măsurați tensiunea de alimentare și căderea de tensiune pe circuitul de masă sub sarcină, conform schemei electrice. Măsurați rezistența încălzitorului numai cu alimentarea oprită, cu senzorul deconectat și la temperatura prescrisă. Comparați rezultatele cu valorile-limită specifice vehiculului.
4. Cu motorul cald, înregistrați valoarea oxigenului sau lambda, starea încălzirii, masa de aer și comanda EGR în timpul variațiilor prescrise de turație și sarcină. Evaluați timpul de răspuns și abaterile față de valorile de referință ale producătorului.
5. Pentru verificarea electrică a semnalului, utilizați adaptorul de măsurare și procedura cu osciloscopul prescrise. Nu evaluați sondele cu bandă largă folosind criteriile de tensiune ale unei sonde cu bandă îngustă și nu aplicați niciodată direct tensiunea bateriei pe celulele de măsurare sau de pompare.

Remediați mai întâi neetanșeitățile sistemului de evacuare, consumul de lichide sau problemele de cablaj. Lăsați sistemul de evacuare să se răcească și utilizați o cheie tubulară adecvată pentru sonda lambda. Verificați bucșa filetată și scaunul de etanșare; deteriorările pot provoca neetanșeități sau o poziție de montaj incorectă. Nu curățați elementul de măsurare cu solvenți sau cu o perie de sârmă.

Montați sonda la cuplul de strângere prescris. Dacă filetul este pretratat, nu adăugați pastă de montaj suplimentară; în caz contrar, utilizați exclusiv un produs aprobat și păstrați curat vârful senzorului. Poziționați cablul fără a-l tensiona, departe de zonele fierbinți și de piesele în mișcare. Efectuați eventuala inițializare conform instrucțiunilor producătorului și verificați din nou valorile măsurate și starea erorilor după un test de drum.