Mecanismul de direcție

Caseta de direcție determină precizia cu care sunt transmise mișcările volanului și nivelul de asistare disponibil în condiții de sarcină pe punte. Jocul excesiv în direcție, manevrarea greoaie sau asistarea neuniformă necesită o diagnosticare țintită: cauza poate fi mecanismul de direcție, dar și alimentarea hidraulică, coloana de direcție sau lagărele pivoților fuzetelor. La camioanele, autobuzele și autoutilitarele MAN și Mercedes, construcția și procedura de testare diferă în funcție de versiune.

Vehiculele grele, precum MAN TGS și TGX, Mercedes Actros și Arocs, utilizează de regulă casete de direcție cu recirculare de bile și asistare hidraulică. Un arbore elicoidal cu bile recirculante deplasează pistonul de lucru; dantura acestuia rotește arborele sectorului dințat, pe care este montată bieleta Pitman. O supapă de comandă acționată printr-o bară de torsiune dozează asistarea. Autoutilitarele precum MAN TGE și Mercedes Sprinter au de regulă casete de direcție cu cremalieră, cu asistare hidraulică sau electromecanică, în funcție de generație și versiune. La autobuze, inclusiv MAN Lion’s City și Mercedes Citaro, configurația punților și eventualele circuite suplimentare de direcție sunt, de asemenea, determinante.

Într-o casetă de direcție cu cremalieră, un pinion de pe arborele de intrare angrenează cu o cremalieră. Mișcarea de rotație a volanului este astfel transformată într-o deplasare liniară a cremalierei, care brachează roțile prin intermediul bieletelor de direcție. În cazul asistării hidraulice, o supapă de comandă dirijează uleiul spre partea corespunzătoare a pistonului de lucru de pe cremalieră. În cazul asistării electromecanice, un motor electric furnizează forță suplimentară de direcție pe baza, printre altele, a cuplului măsurat la volan.

Printre mărcile frecvente de casete de direcție se numără ZF, Bosch, RBL și TRW. Marca în sine nu determină interschimbabilitatea; versiunea și specificațiile trebuie să corespundă vehiculului.

Indicativele 6x4, 6x6, 8x4 și 8x8 descriu pozițiile roților și tracțiunea, dar nu stabilesc complet numărul de punți directoare. Un vehicul 6x4 are de regulă o singură punte față directoare; un vehicul 6x6 are, în plus, tracțiune pe puntea față. La un vehicul 8x4 sau 8x8, cele două punți față sunt adesea directoare, însă există și alte configurații ale punților. Două punți directoare necesită o geometrie a direcției și o distribuție a forțelor adaptate, eventual cu cilindri auxiliari. Caseta de direcție, raportul de transmitere și alimentarea hidraulică trebuie să corespundă acestei versiuni.

La un vehicul 6x6 sau 8x8, punțile directoare motoare, anvelopele diferite și utilizarea în teren pot influența rezistența la bracare și solicitările provocate de șocurile transmise înapoi în direcție. Forța de direcție necesară depinde în principal de sarcina pe punțile directoare, de anvelope, de suprafața de rulare și de geometria punților. Prin urmare, un număr mai mare de punți motoare nu înseamnă automat o presiune de lucru mai mare sau o casetă de direcție mai robustă. Verificați versiunea prescrisă, inclusiv eventualii cilindri auxiliari și circuitele suplimentare de direcție; casetele de direcție ale unui vehicul 6x4 și 6x6 sau ale unui vehicul 8x4 și 8x8 nu sunt neapărat interschimbabile.

O punte suplimentară directoare amplasată înaintea punții spate motoare sau în spatele acesteia influențează, de asemenea, alegerea sistemului. O punte autodirectoare pasivă nu este acționată direct de caseta de direcție. În cazul direcției comandate, puntea suplimentară poate fi acționată mecanic, hidraulic sau electrohidraulic, cu implicații asupra legăturilor de direcție, racordurilor hidraulice sau comenzii electronice. Un sistem cu alimentare separată nu solicită caseta principală de direcție în același mod ca un sistem cuplat. La diagnosticare și înlocuire, verificați și corelarea unghiurilor de bracare, pozițiile centrale și, acolo unde există, calibrarea senzorilor, blocarea punții și comanda la mersul înapoi sau cu puntea ridicată. O defecțiune a sistemului de direcție al punții suplimentare poate afecta comportamentul direcției fără ca principala casetă de direcție să fie defectă.

Identificați întotdeauna piesele pe baza numărului de șasiu al vehiculului. Comparația vizuală sau selectarea doar după denumirea modelului nu sunt niciodată suficiente. Verificați și codul piesei, codul casetei de direcție, versiunea cu volan pe stânga sau pe dreapta, raportul de transmitere, canelurile arborelui sectorului dințat, dispunerea punctelor de fixare și racordurile hidraulice. Presiunea de lucru, debitul pompei, forța maximă de direcție la ieșire și racordurile pentru cilindrii auxiliari trebuie să corespundă configurației vehiculului. Variantele de motorizare influențează în principal versiunea pompei de servodirecție și alimentarea hidraulică; un MAN D26 sau Mercedes OM 471 nu constituie în sine un criteriu de selecție.

Uzura căilor de rulare ale bilelor, a danturii sectorului și a bucșelor de lagăr provoacă joc sau bătăi. Garniturile de etanșare deteriorate ale arborilor produc scurgeri externe; pierderile interne pe lângă garniturile pistonului de lucru pot duce la reducerea asistării, mai ales când uleiul hidraulic este cald. Direcția greoaie într-un singur sens poate indica o problemă la supapa de comandă, dar și o rezistență mecanică. În cazul formării de spumă și al zgomotului pompei de servodirecție, verificați mai întâi dacă pătrunde aer în conducta de aspirație.

1. Excludeți cauzele externe. Verificați presiunea în anvelope, sarcina pe punte, articulațiile sferice ale direcției, articulațiile cardanice, lagărele pivoților fuzetelor și punctele de fixare pe șasiu. Sprijiniți vehiculul conform instrucțiunilor de atelier înainte de demontarea pieselor.
2. Localizați jocul mecanic. Solicitați unui al doilea mecanic să efectueze mișcări mici ale volanului în jurul poziției centrale. Observați succesiv arborele de intrare, arborele sectorului dințat și bieleta Pitman. Măsurați deplasările radiale sau axiale prescrise cu un ceas comparator și comparați-le cu limitele producătorului.
3. Măsurați performanțele hidraulice. Utilizați un tester adecvat pentru presiunea servodirecției, prevăzut cu manometru, debitmetru și măsurarea temperaturii. Verificați debitul pompei, creșterea presiunii și presiunea pe retur la turația și temperatura lichidului prescrise. Comparați valorile pentru stânga și dreapta; nu mențineți volanul la capăt de cursă timp îndelungat. Nu există o presiune de testare universală pentru toate versiunile.
4. Verificați asistarea electronică. La sistemele electromecanice sau comandate electronic, citiți codurile de eroare și valorile măsurate. Verificați tensiunea de alimentare, semnalele unghiului de direcție și semnalele senzorului de cuplu înainte de a declara caseta de direcție defectă.

Nu strângeți un șurub de reglaj după simț pentru a masca jocul în direcție. Preîncărcarea, jocul dintre flancurile dinților și cuplul de rotire sunt specifice fiecărei versiuni; reglajul incorect provoacă blocarea sau revenirea insuficientă în poziția centrală. Recondiționarea necesită verificarea căilor de rulare călite, a suprafețelor arborilor, a ajustajelor lagărelor și a locașurilor garniturilor, urmată de un test funcțional pe bancul de probe. Simpla înlocuire a garniturilor nu remediază uzura arborilor sau uzura internă.

Braem dispune de echipamentele de testare necesare pentru verificarea casetelor de direcție recondiționate în propriul atelier. Astfel, putem vinde casete de direcție recondiționate cu garanție și la schimb.

Depresurizați circuitul hidraulic conform instrucțiunilor înainte de demontare. Dacă sistemul este contaminat, spălați-l, înlocuiți filtrul prescris și utilizați exclusiv lichid hidraulic omologat. Centrați mecanic caseta de direcție, respectați pozițiile de montaj și cuplurile de strângere și reglați eventualele limitatoare hidraulice de capăt de cursă conform procedurii producătorului. Aerisiți sistemul, verificați dacă există scurgeri și controlați geometria roților, apoi efectuați calibrările senzorilor acolo unde sunt necesare. Încheiați cu un test funcțional controlat și o probă de drum; dacă apar blocaje sau jocuri neexplicate, vehiculul rămâne scos din uz.