Lubrifiere centrală

Lubrifierea centralizată furnizează doze controlate de unsoare articulațiilor, bucșelor și lagărelor de alunecare conectate. La camioanele, autobuzele și autoutilitarele MAN și Mercedes, un sistem reglat corect reduce uzura și opririle neplanificate. Totuși, o pompă de lubrifiere funcțională nu garantează că fiecare punct de ungere primește suficientă unsoare: elementele de dozare înfundate, aerul captiv și conductele rupte pot provoca funcționarea locală fără lubrifiere. De aceea, diagnosticarea trebuie să acopere întregul circuit, de la rezervor și comanda pompei până la distribuitoare și punctele de ungere conectate.

Sistemele de lubrifiere centralizată includ sisteme progresive, sisteme cu o singură linie și injectoare de dozare, precum și sisteme cu două linii. Distribuitoarele progresive efectuează curse de dozare succesive; blocarea unei ieșiri poate opri întregul ciclu de distribuție. În sistemele cu o singură linie, atât creșterea presiunii, cât și depresurizarea sunt esențiale pentru reîncărcarea corectă a injectoarelor de dozare. Prin urmare, pompele, distribuitoarele și elementele de dozare nu sunt automat interschimbabile.

Identificați întotdeauna piesele pe baza numărului de șasiu al vehiculului. Comparația vizuală sau selecția exclusiv după denumirea modelului nu este niciodată suficientă. Pentru instalațiile montate ulterior, verificați și marca sistemului, plăcuța de identificare și schema conductelor. De exemplu, la MAN TGS și TGX, Mercedes Actros și Arocs și la autobuze precum Lion’s City sau Citaro, varianta diferă în funcție de configurația șasiului și de suprastructură. La TGE și Sprinter, lubrifierea centralizată este, de regulă, o instalație specifică aplicației. Alimentarea pompei nu determină singură compatibilitatea; comanda și punctele de ungere conectate sunt decisive.

Comparați presiunea nominală de lucru, presiunea de deschidere a supapei de limitare a presiunii, debitul pompei, volumul dozat pe ciclu, diametrul conductei și filetul de racordare. Verificați și tensiunea de alimentare, materialul garniturilor și rezistența la presiune și temperatură a conductelor din plastic sau a țevilor din oțel. Consistența prescrisă a unsorii conform NLGI (National Lubricating Grease Institute) poate varia de la clasele de unsoare fluidă 000 sau 00 până la clasa 2. Aceste clase nu pot fi substituite în mod arbitrar: pompabilitatea, lungimea conductelor și temperatura ambiantă trebuie să fie adecvate sistemului.

Articulațiile uscate, bucșele care scârțâie, depunerile inegale de unsoare în jurul punctelor de ungere și alarmele de presiune recurente indică o lubrifiere insuficientă. Un rezervor care se golește rapid indică mai degrabă o scurgere sau o dozare excesivă. Temperaturile scăzute pot crește rezistența la curgere; impuritățile sau amestecurile de unsori incompatibile pot bloca canalele de dozare.

1. Verificați rezervorul și lubrifiantul. Evaluați nivelul de umplere, contaminarea și prezența aerului captiv. Verificați tipul de unsoare, agentul de îngroșare și aprobarea; completarea cu o unsoare din aceeași clasă de consistență nu garantează miscibilitatea.
2. Testați comanda electrică. Activați manual un ciclu de lubrifiere. Măsurați cu un multimetru tensiunea de alimentare sub sarcină și căderea de tensiune pe conexiunile de masă și de alimentare. Verificați siguranțele, setările temporizatorului și eventualele semnalizări ale ciclului.
3. Măsurați creșterea presiunii și depresurizarea. Conectați un manometru adecvat la punctul de măsurare prescris. Comparați presiunea maximă și evoluția presiunii cu documentația sistemului. O presiune ridicată fără acționarea distribuitorului indică un posibil blocaj; o presiune insuficientă poate indica o scurgere sau uzura pompei.
4. Verificați cantitatea de unsoare furnizată. Verificați indicatoarele de ciclu și măsurați cantitatea furnizată pentru un număr stabilit de cicluri, folosind un cilindru gradat sau un cântar. Localizați abaterile pe fiecare ramură de conductă, conform procedurii de service.

Depresurizați instalația înainte de demontare și lucrați cu racorduri curate, prevăzute cu capace de protecție. Dacă un element de dozare este defect, verificați și existența conductelor îndoite excesiv, a impurităților sau a unui punct de ungere blocat. Utilizați conducte și racorduri cu clasa de presiune, ajustajul și adâncimea de inserție prescrise. Acolo unde este prevăzut, umpleți în prealabil conductele de înlocuire cu unsoarea corectă și aerisiți conform procedurii producătorului.

După montare, efectuați mai multe cicluri de testare, verificați fiecare punct de ungere conectat și controlați monitorizarea presiunii și etanșeitatea. Reglați intervalele de lubrifiere în funcție de sarcină, orele de funcționare și expunerea la umiditate. Unsoarea suplimentară nu compensează bucșele uzate: măsurați jocul existent și remediați separat deteriorările mecanice.