Capota ventilatorului

Carcasa ventilatorului ghidează aerul între radiatorul de răcire și ventilatorul de răcire. Aceasta limitează aspirarea aerului pe lângă miezul radiatorului și ajută la distribuirea fluxului de aer disponibil pe suprafața de răcire. Prin urmare, fisurile, garniturile de etanșare lipsă sau o potrivire incorectă pot provoca supraîncălzirea, mai ales la ralanti, în traficul urban și în condiții de solicitare intensă la viteze mici de deplasare. Un radiator intact și un sistem de antrenare a ventilatorului care funcționează corect nu compensează întotdeauna deteriorarea carcasei de ghidare a aerului.

Carcasele de ventilator sunt disponibile în variante dintr-o singură piesă, variante din mai multe piese care permit demontarea în jurul ventilatorului și construcții cu un inel de ventilator separat. În funcție de aplicație, se utilizează, printre altele, materiale termoplastice armate cu fibră de sticlă sau construcții metalice. Rezistența la temperatură, rezistența la oboseală cauzată de vibrații și stabilitatea formei sunt esențiale; această componentă nu este supusă presiunii lichidului de răcire. Din punct de vedere aerodinamic, sunt importante în special diametrul de trecere a aerului, jocul radial la vârfurile palelor, poziția axială a ventilatorului și etanșarea față de cadrul radiatorului.

La MAN TGL și TGM cu motoare D08, modulul de răcire poate fi diferit de cel al modelelor TGS și TGX cu motoare D26. Și Mercedes Atego cu OM 936 și Actros cu OM 471 necesită o selecție în funcție de varianta constructivă. La autobuze precum Lion’s City și Citaro, contează poziția motorului și amplasarea modulului de răcire; la autoutilitare precum TGE și Sprinter, carcasa poate face parte dintr-un modul de ventilator electric.

Identificați întotdeauna piesele pe baza numărului de șasiu al vehiculului, completat cu codurile pieselor originale și datele de echipare. Comparația vizuală sau selecția exclusiv după denumirea modelului nu sunt niciodată suficiente. Verificați și dimensiunile radiatorului, dispunerea punctelor de fixare, diametrul ventilatorului, tipul sistemului de antrenare și eventualele clapete de aer. Pentru jocuri și adâncimea de montaj se aplică specificațiile producătorului pentru varianta respectivă, nu valori universale exprimate în milimetri.

Defecțiunile frecvente sunt fisurile din jurul urechilor de fixare, punctele de prindere cu șuruburi rupte, deformarea termică și benzile de etanșare desprinse. Urmele de frecare de pe inelul interior indică un contact cu palele ventilatorului. În acest caz, verificați și suporturile motorului, suporturile radiatorului și lagărele ventilatorului: înlocuirea doar a carcasei poate lăsa cauza nerezolvată. Un zgomot de zornăit poate fi provocat de elemente de fixare slăbite; creșterea temperaturii lichidului de răcire la viteză mică poate indica un debit de aer insuficient, dar nu dovedește că există o defecțiune a carcasei.

1. Punerea în siguranță: lăsați motorul să se răcească, dezactivați sistemul de antrenare și asigurați ventilatoarele comandate electric sau automat împotriva pornirii neașteptate, conform procedurii de atelier.
2. Inspecția: verificați cu o lampă de inspecție întregul contur, punctele de montaj și îmbinările cu cadrul radiatorului. Căutați porțiuni lipsă, rosturi deschise și depuneri de murdărie între schimbătoarele de căldură.
3. Măsurarea: cu ventilatorul oprit, măsurați jocul la vârfurile palelor în mai multe poziții, folosind instrumente de măsură adecvate. Verificați centrarea și poziția axială cu un instrument de măsurare a adâncimii. Comparați rezultatele cu datele producătorului; evaluați eventualul joc suspect sau eventuala bătaie a butucului ventilatorului conform procedurii prescrise de măsurare cu comparatorul cu cadran.
4. Verificarea funcțională: înregistrați cu echipamentul de diagnoză temperatura lichidului de răcire și, dacă sunt disponibile, turațiile comandate și reale ale ventilatorului. Efectuați testul de acționare prescris, cu protecția montată. Excludeți ca posibile cauze un cuplaj vâscos defect, o defecțiune a comenzii electrice și un miez de radiator înfundat.

Înlocuiți carcasele de ventilator fisurate sau deformate permanent; lipiturile improvizate în jurul punctelor de montaj care preiau sarcini nu oferă o siguranță suficientă împotriva vibrațiilor. Montați fără tensiuni mecanice, folosind bucșele distanțiere, elementele de fixare și garniturile de etanșare corecte. Respectați cuplurile de strângere prescrise pentru a nu strivi urechile de fixare din plastic. Remediați mai întâi suporturile uzate și evaluați dacă palele ventilatorului care au intrat în contact cu carcasa trebuie înlocuite. Verificați apoi spațiul liber pe tot conturul și efectuați un test controlat de încălzire și funcționare sub sarcină. Confirmați că nu apar zgomote de frecare și că temperatura lichidului de răcire rămâne în limitele specificate pentru vehicul.