Apă de răcire și filtru

Lichidele de răcire evacuează căldura generată de ardere și protejează canalele de răcire, chiulasele, pompele de apă și radiatoarele împotriva înghețului, coroziunii și cavitației. Filtrele pentru lichidul de răcire elimină impuritățile aflate în circulație, la versiunile de motor prevăzute cu astfel de filtre. Unele variante conțin și aditivi de condiționare. Alegerea unui lichid sau a unui filtru necorespunzător poate reduce transferul termic și poate deteriora garniturile, chiar dacă protecția la îngheț măsurată pare încă suficientă.

Alegeți întotdeauna lichidele de răcire și filtrele pe baza numărului de șasiu al vehiculului, ținând cont și de versiunea motorului și de prescripțiile de întreținere. Compararea vizuală sau alegerea exclusiv după denumirea modelului nu este niciodată suficientă. De exemplu, în cazul motoarelor MAN D20 și D26 sau Mercedes OM 471, prescripțiile pot varia în funcție de anul de fabricație și de configurația tehnică. Și pentru MAN TGE, Mercedes Sprinter și autobuze precum Lion’s City și Citaro trebuie respectată omologarea specifică vehiculului; filtrul pentru lichidul de răcire nu face parte din echiparea standard.

Faceți distincția între IAT (tehnologia aditivilor anorganici), OAT (tehnologia acizilor organici) și HOAT (tehnologia hibridă a acizilor organici). Aceste tehnologii utilizează inhibitori de coroziune diferiți; culoarea nu dovedește compatibilitatea la amestecare. Verificați specificația MAN 324 necesară, inclusiv subtipul, sau fișa Mercedes-Benz aplicabilă fluidelor de exploatare. Omologarea stabilește compatibilitatea, printre altele, cu aluminiul, fonta și garniturile elastomerice. Utilizați concentrat cu apă de calitatea prescrisă sau un amestec gata de utilizare. O concentrație de aproximativ 50 % etilenglicol în volum asigură, de regulă, protecție la îngheț până la circa −37 °C, însă datele produsului și prescripțiile producătorului rămân decisive. O cantitate mai mare de glicol nu îmbunătățește răcirea: vâscozitatea crește, iar capacitatea calorică scade.

În cazul filtrelor pentru lichidul de răcire, filetul, diametrul de etanșare, spațiul de montaj, finețea de filtrare, diferența de presiune admisă și rezistența la temperatură sunt determinante. Faceți distincția între filtrele mecanice fără aditivi și filtrele de condiționare cu o cantitate prestabilită de aditivi. O cantitate necorespunzătoare poate provoca supradozarea; de aceea, nu montați niciodată un filtru de condiționare doar pentru că racordul se potrivește.

Colorarea maronie, sedimentele și depunerile pot indica prezența coroziunii, utilizarea unei ape necorespunzătoare pentru amestec sau amestecarea unor lichide diferite. Inhibitorii de coroziune epuizați cresc riscul de coroziune prin pitting și de deteriorare prin cavitație, inclusiv la cămășile umede ale cilindrilor, acolo unde sunt utilizate. Un filtru saturat poate limita debitul prin ramura circuitului în care este montat. O peliculă uleioasă impune verificarea unor posibile neetanșeități, de exemplu la răcitorul de ulei al motorului sau la garnitura de chiulasă; simpla înlocuire a lichidului nu elimină cauza.

1. Lăsați motorul să se răcească și nu deschideți niciodată un circuit fierbinte, aflat sub presiune. Verificați nivelul, istoricul de întreținere și eventualele scurgeri, apoi examinați o probă de lichid pentru a identifica particule sau separarea fazelor.
2. Măsurați concentrația de glicol cu un refractometru calibrat, folosind scala corespunzătoare tipului de glicol. Verificați aciditatea și, dacă este prescris, concentrațiile inhibitorilor cu mijloace de testare adecvate, raportând rezultatele la limitele specifice produsului. Protecția la îngheț nu dovedește, singură, menținerea protecției anticorozive.
3. Efectuați la rece un test de presiune cu o pompă manuală și un manometru, respectând presiunea de testare prescrisă. Nu depășiți presiunea admisă a sistemului; testați separat și capacul presurizat. În cazul unei pierderi de presiune, verificați dacă există scurgeri externe sau interne.
4. Dacă există puncte de măsurare, verificați diferența de presiune la intrarea și ieșirea filtrului în condițiile de funcționare prescrise. Comparați valoarea cu limita admisă pentru filtru. În caz de supraîncălzire, verificați și funcționarea termostatului, debitul pompei de apă și gradul de murdărire a radiatorului înainte de a înlocui piesele.

Remediați mai întâi scurgerea sau sursa contaminării. Goliți lichidul în mod controlat și eliminați-l ca deșeu. Dacă lichidul existent este necunoscut sau incompatibil, clătiți instalația conform procedurii producătorului; apa de clătire rămasă influențează proporția finală a amestecului. Înlocuiți filtrul prescris și garniturile, curățați suprafețele de etanșare și respectați instrucțiunile de montaj. Umpleți și aerisiți instalația conform procedurii specifice vehiculului, în special la autobuzele cu circuite lungi de încălzire. După încălzire și răcirea completă, verificați din nou etanșeitatea, nivelul și concentrația. Înregistrați omologarea produsului, proporția amestecului și data înlocuirii pentru a preveni completarea cu un lichid necorespunzător.